"Un artist nu redă trăsături fizice; el pictează ceea ce e în mintea omului ". (Leonardo da Vinci, referitor la considerabila sa operă de portretist) Artele frumoase erau în trecut unicul mod de a lăsa moştenire posterităţii propria imagine . Profesiunea pictorului de portrete era bine văzută - cu atât mai mult cu cât avea şi o ridicată valoare ca documentaţie socială şi istorică. Începând cu secolul al XIX-lea, odată cu apariţia fotografiei, pictura îşi pierde rolul de sursă unică în înregistrarea şi reproducerea realităţii. În consecinţă artiştii încep să aprofundeze şi alte aspecte ale portretului şi să studieze, prin intermediul tehnicilor picturale, nu doar aspectul fizic al subiectului ci şi dimensiunea sa interioară, psihologică. Astfel, dezvăluindu-ne imagini profunde despre caracterul şi emoţiile cuiva, opera desenată sau pictată reuşeşte să se ridice cu mult deasupra unei simple şi banale copieri a modelului. |
|